Echipa

cv poza

   Oana Dorneanu – psiholog, specializare în Art Terapie prin Pictura, psihoterapeut jungian în formare.

Psihologia și tainele sufletului m-au atras dintotdeauna și mi-a plăcut să citesc tot ce găseam din acest domeniu pentru a îmi satisface dorința de cunoaștere și de înțelegere.  Am absolvit facultatea de psihologie la Universitatea din București iar apoi m-am îndreptat spre studiul art Terapiei deoarece arta m-a fascinat mereu si am găsit în ea o formă extraordinară de explorare interioară și de exprimare a mișcărilor sufletești, câteodată imposibil de redat prin cuvinte.

M-a pasionat teatrul, jongleria și pictura și am urmat o primă formare practică în Art Terapie la Spitalul de Psihiatrie din Paris, Saint Anne, formare condusă de Universitatea Paris René Descartes care îngloba toate  tipurile de art terapie (arte vizuale, teatru, muzică, modelaj, dans, scris).

În Spitalul Saint Anne am descoperit arta brută și  Muzeul Artei Outsider, primul de acest fel din Europa, deschis în 1950, unde am putut vedea opere realizate de pacienții spitalului precum si evoluția acestora și impactul art terapiei în dezvoltarea lor.

Am completat studiile cu formarea in Art Terapie, metoda Phronetik@, oferită de Institutul de Art Terapie din Viena și organizată în București de asociația A.R.T.E sub conducerea lui Mihai Albu, formare recunoscută de Colegiul Psihologilor din România. Această formare s-a întins pe 2 ani și a inclus elemente de  psihopatologie și concepte din terapiile psihodinamice, cu precădere din cea jungiană, precum și numeroase ore de practică sub supervizare și de dezvoltare personală prin art terapie.

În prezent ofer ore de art terapie copiilor dintr-un centru de plasament din sectorul 5 și lucrez ca art terapeut sub supervizare în cabinetul propriu.

 

 

lore cv

 Loredana Larionescu – Dans Terapie

Aveam 17 ani și eram la primul meu curs de dans. Profesoara arată o mișcare și mă întreabă dacă am vazut. Raspund „da”, dar ea mă contrazice: „Nu cred. Nu priveai ca să vezi. Reprodu mișcarea!” – într-adevăr, nu am putut. Avusese dreptate că nu „priveam ca să văd”, dar ce înseamnă să „vezi” cu adevărat mișcarea? În ce constă acea privire specială? Întrebarea mi-a rămas prezentă până în ziua de azi, transformându-se într-o pasiune pentru a vedea tot mai mult și tot mai profund mișcarea oamenilor. De puțini ani am aflat că există o disciplină care se ocupă chiar cu asta, și că are meritul de a servi la ceea ce se numește „terapie”, „psihoterapie” sau, mai simplu „vindecare”. Un cuvânt mare – la fel de mare și divers ca fiecare persoană…

În formarea mea a urmat apoi perioada artelor marțiale – Aikido și Tai Chi cu cel mai în vârstă maestru din România. Acolo am învățat despre dialogul corpurilor: ascultarea mișcării celuilalt, transmiterea mișcării intenționate către partener, bucuria comunicării prin mișcare, despre lucrul în echipă, încredere, plăcerea jocului, bucuria vitezei de reacție, firescul folosirii energiei și echilibrarea emoțiilor prin activarea corpului.

Tangoul argentinian și contact improvization-ul contemporan au fost urmări firești ale Aikido și Tai Chi. Ele sunt astăzi practica mea corporală curentă, cu care îmi întrețin aptitudinile de comunicare și îmi aprofundez cunoașterea propriului corp-minte.

Povestea continuă, precum spuneam, cu faptul că am avut bucuria să mă întâlnesc cu dans-terapia și să fac parte din prima generație formată în materie în România. Îmi amintesc de atelierul introductiv, când, având rolul terapeutului la un exercițiu, am simțit o înțepătură în călcâi – la care partenera mea de exercițiu îmi spune că exact asta simțea ea. Era prima senzație pe care o încercam care nu era a mea – „contratransfer somatic” am aflat că se numește, și a fost pentru mine dovada vie a eficienței dans-terapiei, pentru că am trăit „pe pielea mea”, în acțiune, unul din mecanismele prin care metoda funcționează. Absolvind formarea, am devenit și mai convinsă, și mai ales dornică să împărtășesc cu lumea beneficiile ei.


“Actul artistic, în toate formele sale, nu e doar frumos și relaxant, dar și un instrument de vindecare a minții și chiar a trupului. Vă miră? Nu e o descoperire nouă, însă, sau este doar pentru noi europenii, occidentalii. Culturile tradiționale au avut și păstrează încă această valoare profundă a oricărei manifestări artistice, în vreme ce omului modern i-au trebuit mult timp, destule minți luminate și vreo două războaie mondiale ca să se apropie de acest domeniu. Medicina și psihologia modernă au aflat marele secret cum că interiorul nostru adânc comunică mai ușor prin acte creatoare, artistice, abia pe la jumătatea secolului XX. Sufletul uman își dezvăluie emoțiile, trăirile și durerile mult mai ușor prin imagini, joc, culoare, muzică și dans decât prin (adesea) ucigătoarele cuvinte. Despre terapia prin artă și cum a ajuns medicina să ceară și ajutor din partea desenului, picturii, dansului și a oricărei alte forme de artă, ne povestesc două pasionate ale artei, psihoterapiei și ale frumosului care face bine. Loredana Larionescu și Oana Dorneanu. “

Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/arta-care-face-bine-o-incursiune-in-art-terapie-si-terapia-prin-dans/

 

 

 

A fost o experiență interesantă deoarece nu am mai experimentat nimic asemănător până acum. Mi-a plăcut  mult să desenez/pictez și am apreciat și că ne-au pus foarte multe și variate obiecte pe care să le folosim.

N

Imi place sa pictez si am fost curios cum e folosita pictura in scop terapeutic. Pe mine ma relaxeaza, ma incarca si ma ajuta sa ma concentrez, e micul meu moment de meditatie intr-un program incarcat. Mi-a placut tema propusa, m-am regasit in ea si rezultatul a fost surprinzator.

Alin P.